În cazul accidentelor rutiere transfrontaliere, Regulamentul Roma II stabilește ce drept reglementează cuantumul despăgubirilor pentru daune morale și al altor compensații. Diferențele între țările UE sunt semnificative: dreptul olandez prevede adesea despăgubiri mai mari pentru daune nepatrimoniale decât, de exemplu, dreptul german.
Aplicarea în practică
Regula principală (articolul 4(1)) indică dreptul locului săvârșirii faptei. Un accident în Spania cu victime olandeze va fi reglementat de dreptul spaniol, care prevede tarife mai mici pentru daune morale. Excepția prevăzută de articolul 4(2) poate activa dreptul olandez în cazul reședinței comune.
Posturile de daune includ cheltuieli medicale, pierderea veniturilor și asistență casnică. Sarcina probei diferă: în sistemele cu influențe anglo-saxone, aceasta revine autorului, în timp ce dreptul continental este mai strict pentru victime.
Termenele de prescripție variază: trei ani în Olanda față de doi ani în Belgia. Instanțele aplică Regulamentul Roma II în mod strict, așa cum s-a decis în cauza C-45/13 a CJUE, unde reședința a fost decisivă.
Recomandare: Victimele trebuie să documenteze locul reședinței și locul producerii accidentului pentru a optimiza cererile de despăgubire. Asigurătorii folosesc aceste informații în negocieri.